Deznodământul este secțiunea finală a unei narațiuni în care complicațiile intrigii sunt rezolvate și rezultatul este clarificat. Cuvântul provine din franceză și înseamnă „dezlegare”.

După punctul culminant, deznodământul arată consecințele evenimentelor decisive. Capetele neterminate sunt rezolvate, misterele explicate și noua stare de fapt - mai fericită, mai tristă sau pur și simplu diferită - este stabilită. În unele povești, deznodământul este scurt; în altele ocupă o mișcare finală substanțială. Un deznodământ stângaci poate anula efectul unui punct culminant puternic prin introducerea unor soluții neverosimile sau prin prelungirea prea mult timp după vârful emoțional.

Deznodământul este distinct de acțiunea descendentă, deși cele două se suprapun adesea. Acțiunea descendentă este secvența de evenimente care urmează punctului culminant; deznodământul pune accentul pe clarificarea și rezolvarea întrebărilor centrale ale narațiunii. Cititorii așteaptă un sentiment de finalizare, chiar dacă această finalizare este ironică sau deschisă.

Când nodurile intrigii au fost dezlegate și lumea poveștii este dezvăluită în forma sa finală, deznodământul și-a făcut treaba.