Un tarif este o taxă pe bunurile importate. Guvernele le impun pentru a strânge venituri, a proteja industriile interne sau a exercita presiuni asupra partenerilor comerciali. Tariful este plătit de importator, care de obicei transferă o parte din cost către consumatori. Un tarif de 25% pentru oțel face oțelul importat mai scump, ceea ce ajută oțelăriile autohtone, dar crește costurile pentru producătorii de automobile și constructori.

Tarifele vamale au o istorie lungă. Acestea au fost principala sursă de venituri ale guvernului SUA în secolul al XIX-lea. Acestea au protejat industriile emergente de concurența britanică. După al Doilea Război Mondial, țările au redus treptat tarifele vamale prin acorduri precum GATT și Organizația Mondială a Comerțului. Tarifele medii au scăzut de la aproximativ 40% în 1947 la sub 5% astăzi în majoritatea țărilor dezvoltate.

Această tendință s-a inversat recent. Statele Unite au impus tarife vamale asupra bunurilor chinezești începând cu 2018, iar China a ripostat. Uniunea Europeană are tarife vamale pe oțel și aluminiu. India își protejează sectorul agricol. Tarifele sunt populare în rândul producătorilor interni și nepopulare în rândul consumatorilor și exportatorilor, care se confruntă cu represalii. Economiștii preferă, în general, ca acestea să fie scăzute și previzibile, dar politica dictează adesea altfel.

Tipuri de tarife

• Ad valorem: procent din valoare
• Specific: sumă fixă ​​per unitate
• Compus: o combinație a ambelor
• Protecție: protejează industria internă
• Venituri: cresc veniturile guvernamentale