Un surplus este ceea ce rămâne. Într-un buget, înseamnă că veniturile au depășit cheltuielile. Pe o piață, înseamnă că cantitatea oferită a depășit cantitatea cerută la prețul curent. În comerț, înseamnă că exporturile au depășit importurile. Cuvântul implică întotdeauna un exces, dar dacă acest exces este bun sau rău depinde de context.

Excedentele bugetare sunt rare pentru guverne. Ultimul surplus federal al SUA a fost în 2001, sub președintele Clinton. De atunci, deficitele au fost norma. Excedentele permit guvernelor să achite datoriile, să reducă impozitele sau să investească în programe noi. Însă, obținerea unui surplus poate, de asemenea, încetini economia dacă guvernul retrage o cerere mai mare decât cea creată de sectorul privat. Keynesienii avertizează împotriva surplusurilor în timpul recesiunilor.

Surplusurile de piață apar atunci când prețurile sunt stabilite peste echilibru. Un plafon de preț, cum ar fi un salariu minim sau un sprijin pentru prețurile agricole, poate crea un surplus de forță de muncă sau de culturi. Surplusul rămâne nevândut, iar producătorii pot reduce prețurile sau pot face lobby pentru achiziții guvernamentale. Pe piețele competitive, fără control al prețurilor, surplusurile sunt temporare. Prețurile scad, cererea crește, iar surplusul se elimină.

Contexte suplimentare

• Excedent bugetar: veniturile depășesc cheltuielile
• Excedent comercial: exporturile depășesc importurile
• Surplus de piață: oferta depășește cererea
• Surplusul consumatorului: disponibilitatea de a plăti depășește prețul
• Surplusul producătorului: prețul depășește minimul acceptabil