Plantarea copacilor pare simplă. Reîmpădurirea este practica de replantare a pădurilor în zonele de unde au fost îndepărtate. Se poate întâmpla în mod natural, când semințele copacilor din apropiere colonizează terenuri abandonate, sau artificial, când oamenii plantează puieți manual sau cu mașina. Obiectivele variază. Unele proiecte vizează restaurarea ecosistemelor și a biodiversității. Altele se concentrează pe sechestrarea carbonului, producția de cherestea sau prevenirea eroziunii solului. Scara variază de la plantarea în curtea casei până la programe naționale precum programul chinezesc Grain for Green, care a transformat milioane de hectare de teren agricol înapoi în pădure.

Reîmpădurirea nu este o soluție simplă pentru defrișări. O pădure nou plantată nu este același lucru cu una seculară. Este posibil să nu aibă complexitatea structurală, lemnul mort și diversitatea solului care susțin speciile specializate. Plantațiile monoculturale de copaci cu creștere rapidă stochează mai puțin carbon și susțin mai puține specii decât pădurile native mixte. În unele cazuri, plantarea copacilor în locuri nepotrivite poate dăuna ecosistemelor, cum ar fi pajiștile sau turbăriile care stochează carbonul sub pământ. Cele mai bune proiecte de reîmpădurire folosesc specii native, protejează mai întâi pădurile existente și implică comunitățile locale în planificare și gestionare.

Tipuri de reîmpădurire

• Regenerare naturală: permiterea pădurilor să crească din nou singure.
• Plantare activă: semănatul semințelor sau plantarea răsadurilor.
• Agrosilvicultură: amestecarea copacilor cu culturi sau pășuni.
• Restaurarea mangrovelor: replantarea pădurilor de coastă.

Reîmpădurirea poate ajuta la repararea pagubelor, dar funcționează cel mai bine ca parte a unei strategii mai ample care include protejarea pădurilor încă existente.