Emigrația este mișcarea indivizilor în afara unei populații sau a unei zone. Este imaginea în oglindă a imigrației. Când oamenii părăsesc o țară, ei sunt emigranți din locul de unde au plecat și imigranți în locul în care ajung. Aceeași persoană poate fi ambele, în funcție de capătul călătoriei la care te uiți. Demografii urmăresc emigrația deoarece aceasta afectează dimensiunea populației, oferta de forță de muncă și structura pe vârste a unei țări.

Oamenii emigrează din mai multe motive. Factorii de respingere îi alungă: războiul, persecuția, sărăcia, șomajul, seceta sau lipsa de oportunități. Factorii de atracție îi atrag în altă parte: locurile de muncă, siguranța, legăturile familiale, școlile mai bune sau salariile mai mari. Cea mai mare parte a migrației are loc între țările vecine, nu peste oceane. În 2020, Organizația Națiunilor Unite a estimat că aproximativ 281 de milioane de oameni locuiau în afara țării lor natale, aproximativ 3,6% din populația lumii. Remitențele, banii pe care emigranții îi trimit acasă, depășesc ajutorul extern în multe țări.

Factori comuni de respingere și atracție

• Economic: locuri de muncă, salarii, costul vieții.
• Politic: conflict, persecuție, instabilitate.
• Mediu: secetă, inundații, creșterea nivelului mării.
• Social: reîntregirea familiei, educație.

Emigrația poate reduce presiunea asupra piețelor locale ale muncii, dar poate, de asemenea, să epuizeze o țară de lucrători calificați. Efectul depinde de cine pleacă și dacă se întorc sau nu.