O plasmidă este o mică moleculă circulară de ADN care se replică independent de cromozomul bacterian. Bacteriile folosesc plasmidele pentru a partaja gene, inclusiv gene de rezistență la antibiotice. Oamenii de știință le folosesc ca vectori pentru a transporta gene în celulele gazdă. Plasmida este unul dintre cele mai importante instrumente în ingineria genetică.

O plasmidă tipică de laborator are mai multe caracteristici. O origine de replicare îi permite să se replice în gazdă. Un marker selectabil, de obicei o genă de rezistență la antibiotice, permite identificarea celulelor care au preluat plasmida. Un situs de clonare multiplă oferă un loc pentru inserarea genei de interes. Un promotor determină exprimarea genei inserate. Unele plasmide poartă, de asemenea, etichete pentru purificarea proteinelor sau reporteri pentru vizualizare.

Plasmidele sunt utilizate în clonare, exprimarea proteinelor, terapia genică și CRISPR. Acestea pot fi concepute pentru a exprima o genă în bacterii, drojdii, celule de mamifere sau plante. Pot purta mai multe gene. Pot fi modificate genetic cu promotori inductibili care activează sau dezactivează exprimarea. Versatilitatea este motivul pentru care plasmidele se găsesc în aproape fiecare laborator de biologie moleculară.

Plasmidele sunt folosite și în natură. Acestea răspândesc rezistența la antibiotice între bacterii, ceea ce reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Același mecanism care le face utile în laborator le face periculoase și în clinică.