Celulele cresc într-un vas de sticlă. Această afirmație simplă descrie o tehnică ce stă la baza biologiei moderne. Cultura celulară este procesul de creștere a celulelor în condiții controlate de laborator. Celulele pot fi bacterii, drojdii, celule de insecte sau celule de mamifere. Pot fi celule primare prelevate direct din țesut sau linii celulare imortalizate care se divid la nesfârșit. Pot fi cultivate în flacoane mici sau în bioreactoare de o mie de litri.

Condițiile contează. Celulele au nevoie de nutrienți: zaharuri, aminoacizi, vitamine și săruri. Au nevoie de temperatura potrivită, de obicei 37 de grade Celsius pentru celulele mamiferelor. Au nevoie de pH-ul potrivit, de obicei în jur de 7,4. Au nevoie de oxigen, furnizat prin mediul de cultură sau o fază gazoasă. Trebuie protejate de contaminare, motiv pentru care cultura celulară se face în hote sterile, uneori adăugându-se antibiotice în mediu.

Cultura celulară are multe utilizări. Produce vaccinuri, anticorpi și alte produse biologice. Testează toxicitatea și eficacitatea medicamentelor. Studiază modul în care celulele răspund la semnale și cum se dezvoltă bolile. Cultivă țesuturi pentru transplant. Este un sistem model, un mediu controlat în care variabilele pot fi manipulate.

Tehnica nu este lipsită de limitări. Celulele dintr-o placă de probă se comportă diferit față de celulele dintr-un corp. Își pierd contextul, vecinii, alimentarea cu sânge. Un medicament care funcționează în cultura celulară poate eșua la un pacient. Cultura celulară este un punct de plecare, nu răspunsul final.