A disc brake stops a car by squeezing a rotating disc. The disc, called a rotor, turns with the wheel. A caliper straddles the rotor and holds two brake pads. When the driver presses the pedal, hydraulic pressure pushes pistons in the caliper, and the pads clamp down on the rotor. Friction slows the wheel, and the car stops.

Frânele cu disc au avantaje față de frânele cu tambur. Acestea disipă mai bine căldura, astfel încât rezistă la decolorare în timpul frânărilor bruște repetate. Sunt mai ușor de întreținut deoarece plăcuțele pot fi înlocuite fără a demonta butucul roții. De asemenea, se autoreglează pe măsură ce plăcuțele se uzează. Acesta este motivul pentru care majoritatea mașinilor moderne folosesc frâne cu disc pe toate cele patru roți, deși unele mașini economice încă folosesc tamburi pe spate.

Rotorul poate fi solid sau ventilat. Un rotor ventilat are palete interne care trag aerul, răcindu-l mai rapid. Mașinile de performanță folosesc rotoare găurite sau canelate pentru a elimina căldura și gazele. Plăcuțele contează și ele. Diferite tipuri de compuși ai plăcuțelor compensează zgomotul, praful, uzura și puterea de frânare. Plăcuțele ceramice sunt silențioase și curate, dar scumpe. Plăcuțele semimetalice se opresc mai greu, dar se uzează mai repede și produc mai mult praf.

Frânele cu disc au fost folosite pentru prima dată la mașinile de curse în anii 1950. S-au răspândit la mașinile de serie în anii 1960 și au devenit standard până în anii 1980. Sunt una dintre cele mai importante evoluții în materie de siguranță din istoria automobilelor.