Permacultura este un sistem de proiectare pentru crearea de peisaje productive care imită ecosistemele naturale. Termenul a fost inventat în anii 1970 de ecologiștii australieni Bill Mollison și David Holmgren, care reacționau la ceea ce considerau a fi distructivitatea agriculturii industriale.

Abordarea combină ecologia, cunoștințele tradiționale și observarea atentă. O fermă permacultură ar putea suprapune funcții: un paravânt care produce și fructe, un iaz care iriga și crește pești, găini care scormonesc prin compost și mănâncă dăunători. Zonele radiază spre exterior dinspre casă, cu elementele cel mai frecvent îngrijite cele mai apropiate. Marginile, unde se întâlnesc două sisteme, sunt considerate deosebit de productive.

Principii de proiectare în practică

• Observați și interacționați înainte de a face schimbări
• Captează și stochează energie și apă
• Folosește resurse biologice în locul inputurilor externe
• Nu produce deșeuri; totul circulă

Permacultura este mai degrabă o filozofie de design decât o metodă fixă, iar criticii notează că afirmațiile sale sunt uneori mai avansate decât dovezile. Totuși, multe dintre practicile sale, inclusiv pădurile alimentare, șanțurile de defrișare și sistemele integrate pentru animale, și-au găsit drumul în agricultura regenerativă mainstream.