Unele scene au un contrast mai mare decât poate surprinde o cameră. Un cer luminos și un prim-plan întunecat. O fereastră și un interior slab iluminat. HDR, sau gama dinamică ridicată, rezolvă problema prin combinarea mai multor expuneri într-o singură imagine. O expunere surprinde zonele luminoase. O alta surprinde umbrele. O a treia surprinde tonurile medii. Software-ul le îmbină, păstrând cele mai bune detalii din fiecare. Rezultatul este o imagine cu detalii pe o gamă mai largă de tonuri decât ar putea conține orice singură expunere.

HDR nu este o tehnică singulară. Poate fi subtilă, producând o imagine cu aspect natural, cu mai multe detalii în umbre și zone luminoase. Sau poate fi extremă, producând un aspect suprarealist, supra-procesat, pe care unii fotografi îl adoră, iar alții îl urăsc. Pasul de mapare a tonurilor controlează aspectul final. Unele camere au moduri HDR încorporate care automatizează procesul. Altele necesită bracketing și software extern. HDR este util pentru fotografia imobiliară, peisagistică și arhitecturală, unde gama dinamică este adesea extremă. Este mai puțin util pentru portrete, unde tonurile pielii pot deveni nenaturale.

Pași HDR

• Bracket. Faceți expuneri multiple la diferite viteze ale obturatorului.
• Aliniere. Corectează pentru o ușoară mișcare între cadre.
• Merge. Combină expunerile într-o singură imagine cu adâncime de biți mare.
• Hartă de tonuri. Comprimă intervalul dinamic pentru afișare sau imprimare.

HDR este un instrument, nu un stil. Folosit bine, este invizibil. Folosit prost, este evident.