Un comportament devine mai probabil datorită unei consecințe care îl urmează. Întărirea este acel proces de întărire. Întărirea pozitivă prezintă un stimul recompensator; întărirea negativă elimină unul aversiv.

Întărirea este definită prin efectul său, nu prin plăcerea subiectivă a consecinței. Programele de întărire determină modelul și rezistența la dispariție a comportamentului. Întărirea imediată este, în general, mai eficientă decât cea întârziată. Întăritorii secundari dobândesc putere prin asocierea cu cei primari.

Recompensarea modelează atât abilitățile adaptative, cât și obiceiurile problematice. Analiza comportamentală aplicată folosește recompensarea sistematică pentru a construi repertorii de comunicare, sociale și academice. Înțelegerea a ceea ce recompensează un comportament într-un context dat este primul pas către schimbarea acestuia. Recompensarea este una dintre cele mai fiabile pârghii disponibile pentru schimbarea comportamentului.

• Consecință care crește probabilitatea comportamentului
• Poate implica prezentarea sau îndepărtarea stimulilor
• Programul afectează modelul și persistența
• Instrument central în schimbarea comportamentului aplicată