Recuperarea spontană este reapariția unui răspuns condiționat după o perioadă de repaus în urma extincției. Răspunsul revine chiar dacă nu a mai avut loc nicio altă asociere între stimulii condiționați și cei necondiționați.

După ce un răspuns condiționat a fost stins prin prezentarea repetată a stimulului condiționat, se introduce o pauză. Când stimulul condiționat este prezentat din nou, răspunsul reapare adesea la o intensitate redusă. Încercările suplimentare de extincție îl slăbesc încă o dată, însă recuperarea spontană poate apărea din nou după perioade suplimentare de repaus. Fenomenul arată că extincția nu șterge învățarea inițială; aceasta creează o asociere inhibitorie concurentă care se poate disipa temporar.

Recuperarea spontană este observată atât în ​​condiționarea clasică, cât și în cea operantă. Aceasta ajută la explicarea motivului pentru care temerile sau obiceiurile stinse revin uneori după o perioadă de calm. Eliminarea completă a unui răspuns condiționat poate necesita mai multe sesiuni de extincție distanțate în timp sau extincții efectuate în contexte variate.

Un răspuns care părea dispărut poate reapărea după o pauză. Această revenire este o recuperare spontană.