Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin episoade recurente de supraalimentare, urmate de comportamente compensatorii menite să prevină creșterea în greutate. Supraalimentarea implică consumul de cantități mari de alimente într-un timp scurt, cu un sentiment de pierdere a controlului; actele compensatorii includ de obicei vărsături autoinduse, utilizarea greșită a laxativelor sau diureticelor, postul sau exercițiile fizice excesive.

Spre deosebire de anorexie, persoanele cu bulimie au adesea o greutate normală sau supraponderale, astfel încât tulburarea poate rămâne ascunsă mai mult timp. Riscurile medicale includ dezechilibre electrolitice care pot afecta inima, eroziunea dentară cauzată de vărsături repetate și leziuni gastrointestinale. Caracteristicile psihologice includ frecvent nemulțumirea față de corp, instabilitatea dispoziției și o autoevaluare dură, care depinde prea mult de formă și greutate.

Tulburarea începe de obicei la sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții adulte. Tratamentul cu cele mai puternice dovezi este terapia cognitiv-comportamentală adaptată special pentru bulimie; anumite medicamente antidepresive pot, de asemenea, reduce frecvența abstinenței excesive. Recuperarea este posibilă, însă evoluția poate fi cronică fără intervenție.

Bulimia este determinată de un ciclu de restricții, excese alimentare și compensare care se autoperpetuează. Întreruperea acestui ciclu este sarcina centrală a tratamentului.