„Tu quoque” este o eroare care deviază critica acuzându-l pe acuzator. Spui că greșesc, dar și tu greșești. Acuzația este irelevantă. Nu răspunde criticii inițiale. Schimbă subiectul. Este o formă de acțiune ad hominem. Se mai numește și apel la ipocrizie.

Termenul este latin și pentru tine. Eroarea este frecventă în dispute. Un doctor îi spune unui pacient să se lase de fumat. Pacientul spune: și tu fumezi. Obiceiul doctorului este irelevant. Sfatul este totuși valid. Un politician este acuzat de corupție. Politicianul spune: și cealaltă parte este coruptă. Corupția celeilalte părți este irelevantă. Acuzația rămâne.

Tu que exemple

• Spui că ar trebui să fac mișcare, dar tu nu faci mișcare.
• Îmi critici cheltuielile, dar cheltuiești și tu.
• Îmi spui să reciclez, dar tu nu reciclezi.
• Spui că am întârziat, dar tu ai întârziat săptămâna trecută.
• Spui că sunt ipocrit, dar și tu ești ipocrit.

„Tu quoque” este o eroare de relevanță. Ipocrizia acuzatorului nu afectează adevărul acuzației. Un fumător poate spune corect că fumatul este dăunător. Un politician corupt poate spune corect că corupția este greșită. Mesajul este separat de mesager. Acesta este principiul. În practică, ipocrizia este relevantă pentru credibilitate. Dacă o persoană nu își urmează propriul sfat, avem mai puțină încredere în ea. Dar credibilitatea nu este adevăr. Acuzația se bazează pe dovezi. „Tu quoque” evită dovezile. Îl atacă pe acuzator. Este o deviere. Este o eroare. Critica inițială rămâne. Trebuie să i se răspundă.