Ai un corp și o minte. Corpul este fizic: are greutate, locație și părți. Mintea nu este. Gândește, simte și decide. Cum se leagă acestea? Dualismul este viziunea conform căreia mintea și corpul sunt lucruri distincte. René Descartes a dat formularea clasică. Corpul este o substanță extinsă, care ocupă spațiu. Mintea este o substanță gânditoare, fără extensie. Ele interacționează în glanda pineală, a sugerat el, deși detaliile nu au fost niciodată convingătoare.

Dualismul poate apărea în mai multe forme. Dualismul substanței susține că mintea și corpul sunt substanțe diferite. Dualismul proprietății susține că există o singură substanță, dar proprietățile mentale sunt ireductibile la cele fizice. Epifenomenalismul susține că stările mentale sunt cauzate de stările fizice, dar nu au ele însele putere cauzală. Interacționismul susține că acestea se provoacă reciproc. Principala problemă a dualismului este explicarea modului în care o minte imaterială poate afecta un corp material și invers. Dacă mintea nu are proprietăți fizice, cum împinge neuronii? Criticii susțin că dualismul încalcă conservarea energiei și lasă conștiința misterioasă. Apărătorii răspund că oricum conștiința este misterioasă și că fizicalismul are propriile lacune explicative.

Versiuni ale dualismului

• Dualismul substanțelor. Mintea și corpul sunt substanțe diferite.
• Dualism al proprietăților. O substanță, două tipuri de proprietăți.
• Interacționism. Mintea și corpul interacționează cauzal.
• Epifenomenalism. Stările mentale sunt produse secundare ale stărilor fizice.

Dualismul rămâne influent în filosofia minții, chiar și printre cei care îl resping. El formulează întrebările la care fizicaliștii trebuie să răspundă.