Corpul tău este structura fizică pe care o locuiești. Are masă, temperatură și o limită. Ocupă spațiu. Poate fi văzut, atins și măsurat. De asemenea, îmbătrânește, se îmbolnăvește și moare. Filosofia s-a întrebat ce este corpul, cum se raportează la minte și dacă identitatea personală depinde de el. Răspunsurile au variat foarte mult.

Platon a tratat corpul ca pe o închisoare temporară pentru suflet. Descartes a distins corpul ca substanță extinsă de minte ca substanță gânditoare. Materialiștii susțin că trupul este tot ce există, iar stările mentale sunt stări fizice. Fenomenologi precum Merleau-Ponty au respins atât dualismul, cât și reducționismul, argumentând că trupul nu este un obiect pe care îl avem, ci un subiect care suntem. Corpul trăit este mediul prin care percepem și acționăm în lume. Filosofele feministe au examinat modul în care corpurile sunt modelate de normele sociale, de gen, de rasă și de putere. Teoreticienii dizabilității au contestat presupunerile despre ce este un corp normal.

Întrebări filozofice despre corp

• Ontologie. Este corpul o substanță, un proces sau o construcție?
• Relația minte-corp. Cum se raportează corpul la conștiință?
• Identitate. Sunt eu corpul meu? Dacă mi se schimbă corpul, rămân la fel?
• Politică. Cum sunt reglementate, categorizate și controlate organismele?

Corpurile sunt, de asemenea, locuri ale semnificației. O cicatrice spune o poveste. O postură comunică. Corpul nu este niciodată doar materie.