O memorie nou formată este inițial fragilă. În timp, devine mai stabilă și mai rezistentă la interferențe printr-un proces numit consolidare. Transformarea implică atât modificări sinaptice la nivel celular, cât și reorganizarea treptată a circuitelor care stochează memoria.

Consolidarea sinaptică are loc în câteva ore și depinde de sinteza proteinelor și de remodelarea structurală a sinapselor. Consolidarea sistemelor poate dura zile sau chiar ani și implică adesea o trecere de la reprezentări dependente de hipocamp către reprezentări corticale mai distribuite, în special pentru amintirile declarative. Somnul, în special etapele cu unde lente și REM, pare să faciliteze aceste procese.

Interferarea cu consolidarea – prin medicamente, stimulare electroconvulsivă sau învățare concurențială – poate slăbi sau șterge amintirile recente, păstrând în același timp amintirile mai vechi. Înțelegerea consolidării are implicații pentru tratarea amintirilor traumatice și pentru îmbunătățirea rezultatelor educaționale.

• Stabilizarea amintirilor nou formate
• Include nivelurile sinaptice și sistemice
• Adesea facilitată de somn
• Vulnerabil la interferențe când este recent