Lumea senzorială bombardează constant creierul cu mai multe informații decât poate fi procesată complet. Atenția este setul de mecanisme care selectează anumite inputuri pentru o gestionare preferențială, în timp ce le filtrează pe altele. Ea poate fi direcționată în mod voluntar către un scop sau captată automat de evenimente bruște sau importante.

Rețelele care se întind pe cortexul frontal și parietal, împreună cu structuri subcorticale precum talamusul și coliculul superior, implementează aceste selecții. Atenția amplifică răspunsurile neuronale la stimulii urmăriți, îmbunătățește acuitatea perceptivă și facilitează codificarea în memorie. Atunci când atenția eșuează, ca în sindroamele de neglijare sau în anumite tulburări de dezvoltare, regiuni întregi ale spațiului sau caracteristici ale obiectelor pot trece neobservate.

Atenția susținută pe perioade lungi de timp se bazează pe sisteme de excitare care implică norepinefrina și acetilcolina. Atenția divizată, în schimb, dezvăluie limitele capacității de procesare. Studierea atenției are o valoare practică pentru educație, designul interfețelor și tratamentul tulburărilor atenționale.

Chiar și simple sarcini de laborator de detectare a unei ținte printre distractori continuă să dezvăluie noi principii de selecție.