Improvizația este crearea spontană de muzică în timpul interpretării. Interpretul inventează melodii, ritmuri sau texturi întregi în timp real, în loc să reproducă o partitură fixă. Practica apare în jazz, muzica clasică indiană, ornamentația barocă și multe tradiții populare.

Improvizația reușită se bazează pe o cunoaștere profundă a vocabularului stilului, a limbajului armonic și a senzației ritmice. Muzicienii exersează modele, game și lick-uri, astfel încât ideile să poată curge liber atunci când sosește momentul. Ascultarea și reacția la ceilalți muzicieni sunt la fel de importante.

În jazz, solo-ul improvizat este adesea punctul culminant emoțional și tehnic al unei performanțe. În alte tradiții, improvizația poate ornamenta o melodie preexistentă sau poate explora un cadru modal. Riscul improvizației face parte din atractivitatea sa; cele mai bune momente par inevitabile și proaspăt descoperite.

• Creație muzicală spontană
• Necesită cunoștințe stilistice și ascultare
• Central pentru jazz și multe alte tradiții
• Echilibrează pregătirea cu riscul