Allegro este o indicație de tempo care înseamnă rapid și vioi. Provine din italiană și înseamnă vesel. În practică, acoperă o gamă de viteze, aproximativ între 120 și 168 de bătăi pe minut. Nu este la fel de rapid ca presto. Este mai rapid decât andante. Este tempoul unui mers rapid, al unei conversații vii, al unui dans vesel.

Compozitorii folosesc allegro pentru mișcările de deschidere, finale și orice are nevoie de energie. „Eine kleine Nachtmusik” de Mozart începe cu un allegro. Simfonia a cincea de Beethoven începe cu un allegro con brio, rapid și energic. Viteza exactă depinde de dirijor. Se poate da o indicație metronomică, dar caracterul contează la fel de mult ca numărul.

Marcaje de tempo în jurul allegro-ului

• Largo: foarte lent, larg.
• Adagio: lent, relaxat.
• Andante: ritmul mersului.
• Moderat: moderat.
• Allegro: rapid, vioi.
• Presto: foarte rapid.
• Prestissimo: cât mai repede posibil.

Allegro nu este doar rapid. Este vesel. Starea de spirit contează. O piesă rapidă poate fi agresivă, ca un marș. Allegro este luminos, optimist, energic. Este tempo-ul bucuriei. De aceea este atât de comun. Compozitorii vor să înceapă cu energie. Vor să termine cu entuziasm. Allegro face ambele lucruri. Este tempo-ul rapid implicit. Când un compozitor scrie allegro, interpretul știe să cânte cu spirit. Nu grăbit. Nu frenetic. Doar vioi. Termenul italian surprinde ceva ce engleza nu poate surprinde. Fast este o viteză. Allegro este un sentiment. De aceea termenii italieni persistă. Ei descriu muzica, nu doar metronomul.