O tomografie computerizată (CT), sau o scanare, utilizează o serie de imagini cu raze X luate din diferite unghiuri pentru a crea imagini transversale ale creierului sau corpului. Un computer asamblează imaginile în secțiuni detaliate care dezvăluie structura mult mai detaliat decât o singură radiografie.

În psihologie și neurologie, tehnica este utilizată pentru a detecta tumori, sângerări, leziuni în urma accidentelor vasculare cerebrale și anomalii structurale. Este relativ rapidă și disponibilă pe scară largă, ceea ce o face un instrument de primă linie în situațiile de urgență. Pacientul se află nemișcat pe o masă care se glisează într-un scaner în formă de gogoașă; tubul de raze X se rotește în jurul capului, colectând date care sunt reconstruite în imagini.

Tomografia computerizată (CT) oferă o rezoluție spațială excelentă a oaselor și a sângelui în formă acută, însă este mai puțin sensibilă decât RMN-ul pentru diferențele dintre țesuturile moi și implică radiații ionizante. Din acest motiv, este utilizată cu discernământ, în special la copii și în examinări repetate. Se pot injecta substanțe de contrast pentru a evidenția vasele de sânge sau anumite leziuni.

Atunci când un clinician are nevoie de o analiză rapidă a structurii creierului după o traumă sau simptome bruște, scanarea CT rămâne o piesă de rezistență a medicinei moderne.