Vorbirea dispare; scrisul dăinuie. Scrisul este activitatea și produsul reprezentării limbajului prin simboluri vizibile sau tactile, astfel încât mesajele să poată fi stocate, transmise la distanță și revizuite.

Scrierea permite administrarea, literatura, știința și înregistrările personale. Se învață prin instruire, mai degrabă decât se dobândește la fel de spontan ca vorbirea. Diferite culturi au dezvoltat scrierea independent, iar sistemele variază în ceea ce privește unitățile lingvistice pe care le codifică.

Compunerea unui text scris implică planificare, redactare și editare în moduri în care conversația nu o face. Alfabetizarea transformă posibilitățile cognitive și sociale, creând în același timp inegalități între indivizii alfabetizați și cei analfabetizați. Media digitală a extins formele de scriere fără a înlocui funcțiile sale de bază.

• Reprezentarea limbajului în simboluri durabile
• Învățat prin predare, mai degrabă decât prin imersiune pură
• Suportă stocarea, revizuirea și comunicarea la distanță
• Variază în funcție de sistem și de istoria culturală