Vorbitorii împart în mod natural cuvintele în bătăi. O silabă este o unitate de pronunție organizată de obicei în jurul unei vocale sau a unui nucleu asemănător unei vocale, precedată opțional de consoane într-un început și urmată de consoane într-o codă.

Constrângerile structurii silabice determină secvențele sonore legale dintr-o limbă. Unele limbi favorizează silabele simple formate din consoane și vocale; altele permit grupuri complexe. Accentuarea, sincronizarea și metrul poetic operează asupra unităților silabice.

Copiii manifestă o sensibilitate timpurie la silabe în jocurile de limbaj și în scrierea timpurie. Fonologii dezbat șabloanele universale de silabe versus organizările specifice limbii. Aplicațiile practice includ desprinderea cratimei, predarea pronunției și sinteza vorbirii.

• Unitate de pronunție construită în jurul unui nucleu
• Poate include consoane de început și de codă
• Formează fonotactica și ritmul
• Important în predare, poezie și tehnologie