Un reclamant este partea care solicită instanței ceva. Termenul apare cel mai des în practica apelului și a Curții Supreme. Reclamantul depune o petiție pentru certiorari, solicitând instanței superioare să revizuiască decizia unei instanțe inferioare. Partea adversă este pârâtul.

În instanțele de fond, terminologia variază. Un reclamant depune o plângere. Un petiționar depune o petiție. Diferența este în mare măsură procedurală. Petițiile sunt frecvente în dreptul familiei, succesiuni și apeluri administrative. Un petiționar ar putea solicita un ordin de protecție, o schimbare de nume sau revizuirea unei decizii a unei agenții guvernamentale.

Reclamantul versus alte părți

• Petiționar: inițiază petiția.
• Pârât: răspunde la petiție.
• Reclamant: inițiază un proces civil.
• Pârât: se apără împotriva unei acțiuni civile sau penale.
• Apelant: atacă o decizie a unei instanțe inferioare.

Eticheta contează mai puțin decât rolul. Un reclamant are sarcina de a convinge instanța că acțiunea solicitată este justificată. În practica Curții Supreme, reclamantul depune un memoriu în care explică de ce Curtea ar trebui să acorde revizuirea. Pârâtul depune o opoziție. Patru dintre cei nouă judecători trebuie să voteze pentru acordarea certiorari. Majoritatea petițiilor sunt respinse, ceea ce înseamnă că hotărârea instanței inferioare rămâne valabilă. A fi reclamant este o urcare dificilă, mai ales la cele mai înalte niveluri.