O cauză de acțiune este temeiul juridic al unui proces. Este setul de fapte care oferă unei persoane dreptul de a solicita o despăgubire unei instanțe. Fără o cauză de acțiune, un proces este respins. Reclamantul trebuie să identifice teoria juridică specifică: încălcarea contractului, neglijență, defăimare, încălcarea proprietății și așa mai departe.

Fiecare cauză de acțiune are elemente. Neglijența necesită obligație, încălcare a obligației, cauzalitate și daune-interese. Încălcarea contractului necesită un contract valabil, executarea de către reclamant, încălcarea obligației de către pârât și daune-interese. Dacă lipsește vreun element, acțiunea este respinsă. Avocații invocă cauzele acțiunii în plângere, iar judecătorii evaluează dacă faptele le susțin.

Cauze comune ale acțiunii

• Neglijență: lipsa de a exercita o grijă rezonabilă.
• Încălcarea contractului: neîndeplinirea unei obligații contractuale.
• Fraudă: denaturarea intenționată a unui fapt material.
• Defăimare: declarație falsă care aduce atingere reputației.
• Intrare neautorizată: intrare neautorizată pe proprietate.

Termenul de prescripție stabilește un termen limită pentru depunerea fiecărei cauze de acțiune. Dacă nu îl respecți, acțiunea se prescrie, indiferent cât de solide sunt faptele. Termenele limită pentru cauzele de acțiune diferite sunt diferite. Termenul pentru vătămări corporale poate fi de doi ani. Termenul pentru contractele scrise poate fi de șase ani. Determinarea cauzei de acțiune corecte și a termenului limită corect este unul dintre primele lucruri pe care le face un avocat atunci când un client îi intră pe ușă.