Participarea democratică depinde de informație. Dreptul de a ști este principiul conform căruia publicul are dreptul de a accesa informații despre activitățile guvernamentale și alte chestiuni de interes colectiv, adesea consacrat în legile privind libertatea informației și întâlnirile deschise.

Jurnaliștii invocă dreptul la informații atunci când solicită informații, participă la ședințe publice sau justifică publicarea unor materiale pe care oficialii preferă să le ascundă. Acest principiu intră în concurență cu interesele legitime legate de confidențialitate, securitate și deliberare eficientă. Sistemele juridice trasează granițele în mod diferit de la o țară la alta și de-a lungul timpului.

Exercitarea practică a dreptului de a ști necesită procese de solicitare utilizabile, termene limită aplicabile și o revizuire independentă a refuzurilor. Acolo unde aceste mecanisme sunt slabe, dreptul formal înseamnă puțin. Regimurile puternice de drept de a ști susțin atât jurnalismul de supraveghere, cât și supravegherea civică obișnuită.

• Dreptul publicului la informații privind chestiuni guvernamentale și civice
• Susținut de legile privind accesul la informație
• Echilibrat cu preocupările legate de confidențialitate și securitate
• Permite raportarea de tip watchdog și participarea civică