Divergența culturală este procesul prin care culturile devin mai puțin similare în timp. Izolarea, conflictul și adaptarea împing grupurile să se separe. Limbile evoluează separat. Obiceiurile se schimbă. Credințele diverg. Două culturi care au fost odată similare devin distincte. Amish-ii din America sunt un exemplu. S-au separat de societatea dominantă și au menținut o cultură distinctă.

Divergența are loc atunci când comunicarea se oprește. Un grup migrează într-un mediu nou. Se adaptează la condițiile locale. Uneltele, hrana și îmbrăcămintea lor se schimbă. Limba lor învață cuvinte noi. Religia lor evoluează. De-a lungul generațiilor, diferențele se acumulează. Cultura-mamă și cea derivată nu mai sunt aceleași.

Cauzele divergenței culturale

• Izolarea geografică.
• Separare politică.
• Schismă religioasă.
• Evoluția limbajului.
• Adaptarea la medii noi.

Divergența culturală este opusul convergenței. Creează diversitate. Păstrează moștenirea. O limbă care diverge devine o limbă nouă. Latina a divergit în franceză, spaniolă, italiană și portugheză. O religie care diverge devine o nouă confesiune. Creștinismul a divergit în catolicism, ortodoxie și protestantism. Divergența este naturală. Se întâmplă atunci când grupurile sunt separate. De asemenea, este inevitabilă. Nicio cultură nu rămâne aceeași pentru totdeauna. Schimbarea este constantă. Întrebarea este dacă schimbarea îi apropie pe oameni sau îi desparte. Ambele se întâmplă. Ambele fac parte din povestea umană. Divergența culturală este motorul diversității. Fără ea, lumea ar fi monotonă. Cu ea, lumea este bogată. Tensiunea dintre convergență și divergență modelează peisajul global.