Fiecare individ poartă două alele pentru o anumită genă, însă gameții primesc doar una. Legea segregării afirmă că cele două alele se separă complet în timpul formării gameților, astfel încât fiecare gamet obține exact o singură alelă. Fertilizarea restabilește apoi perechea.

Mendel a dedus legea din încrucișările monohibride care au produs raporturi fenotipice consistente de 3:1 în a doua generație. Baza citologică este separarea cromozomilor omologi în timpul anafazei I a meiozei. Cromatidele surori se separă ulterior în meioza II.

Segregarea asigură transmiterea informațiilor genetice într-o manieră previzibilă, particulară, mai degrabă decât prin amestecare. Excepții precum non-disjuncția produc aneuploidie. Principiul rămâne o piatră de temelie a geneticii clasice și stă la baza calculelor de risc în consilierea genetică.

• Alelele se separă în timpul formării gameților
• Fiecare gamet primește o alelă
• Explică raporturile 3:1 în încrucișările monohibride
• Bazat pe separarea cromozomilor omologi