Vizualizarea datelor reprezintă datele grafic pentru a dezvălui tipare. Un tabel cu o mie de numere este greu de citit. O diagramă liniară cu aceleași date arată tendința instantaneu. Vizualizarea exploatează sistemul vizual uman. Suntem buni la identificarea tiparelor, a valorilor aberante și a schimbărilor. Suntem slabi la procesarea mentală a tabelelor de numere. Diagramele elimină această problemă.

O vizualizare bună începe cu întrebarea. Ce încercați să arătați? Comparație, distribuție, compoziție, relație sau tendință? Fiecare întrebare sugerează un tip de diagramă. Comparația favorizează barele. Distribuția favorizează histogramele sau diagramele box. Compoziția favorizează barele stivuite sau hărțile arborescente. Relațiile favorizează diagramele de dispersie. Tendințele favorizează liniile. Alegerea tipului greșit de diagramă ascunde răspunsul. O diagramă circulară cu doisprezece felii este ilizibilă. O diagramă liniară cu date categorice pe axa x este înșelătoare. Culoarea, scara și etichetarea contează toate. O axă y trunchiată exagerează micile schimbări. Scalele de culori ale curcubeului sunt greu de citit și inaccesibile privitorilor daltoniști. Cele mai bune vizualizări sunt simple. Ele elimină decorațiunile și lasă datele să vorbească. Edward Tufte a numit acest lucru maximizarea raportului date-cerneală. Fiecare pixel ar trebui să conțină informații sau să se dea la o parte.

Tipuri de vizualizare în funcție de scop

• Comparație — diagrame cu bare, diagrame cu puncte
• Distribuție — histograme, diagrame de tip box plot
• Compoziție — bare stivuite, hărți arborescente, diagrame circulare
• Relație — diagrame de dispersie, hărți termice
• Diagrame de tendință — diagrame cu linii, diagrame cu suprafețe

O diagramă este un argument. Ar trebui să clarifice ideea fără a induce în eroare privitorul.