Un token de utilitate oferă acces la un serviciu sau produs pe o platformă. Nu este o investiție. Este o cheie. Tokenurile Filecoin plătesc pentru stocare. Tokenul Basic Attention recompensează atenția la reclame. Tokenurile Chainlink plătesc operatorii de noduri pentru fluxuri de date. Tokenul are o funcție. Fără el, serviciul nu funcționează. Aceasta este teoria. În practică, multe tokenuri de utilitate sunt active speculative pe care oamenii le cumpără sperând că prețul va crește. Utilitatea este slabă. Speculația este intensă.

SEC a analizat cu atenție token-urile de utilitate. Dacă un token este vândut investitorilor cu promisiunea profitului din eforturile unei echipe, probabil este o valoare mobiliară, indiferent de numele proiectului. Testul Howey analizează substanța, nu etichetele. Proiectele structurează acum cu atenție vânzările de token-uri. Acestea vând mai întâi investitorilor acreditați, blochează token-urile echipei și amână tranzacționarea publică. Scopul este de a evita legile privind valorile mobiliare, strângând în același timp bani. Unele reușesc. Altele sunt date în judecată. Linia dintre utilitate și valoare mobiliară nu este întotdeauna clară, iar instanțele încă o definesc.

Exemple de tokenuri utilitare

• Filecoin — plătește pentru stocarea descentralizată
• Jeton de atenție de bază — recompensează utilizatorii pentru vizualizarea reclamelor
• Chainlink — plătește operatorii de noduri pentru date
• Randare — plătește pentru puterea de randare GPU

Un token de utilitate are nevoie de un produs funcțional pentru a avea o utilitate reală. Fără acesta, este doar un token.