De două ori pe an, Soarele atinge cel mai înalt sau cel mai jos punct al său pe cer. Acele momente sunt solstițiile. Cuvântul provine din latinescul *solstitium*, care înseamnă că soarele stă nemișcat. În jurul datei de 21 iunie, Soarele se află în punctul său cel mai nordic, marcând solstițiul de vară în emisfera nordică și solstițiul de iarnă în cea sudică. În jurul datei de 21 decembrie, se întâmplă invers.

Solstițiile au loc deoarece axa Pământului este înclinată cu aproximativ 23,5 grade. Pe măsură ce Pământul orbitează Soarele, înclinarea indică diferite emisfere spre sau departe de Soare în diferite perioade ale anului. La solstițiu, înclinarea este maximă. Emisfera înclinată spre Soare primește cea mai mare parte a luminii solare directe și cea mai lungă zi. Cealaltă emisferă primește cea mai mică.

Solstițiile sunt sărbătorite de milenii. Stonehenge se aliniază cu răsăritul soarelui la solstițiul de vară. Incașii au construit temple pentru a marca solstițiul de iarnă. Multe culturi marchează ziua cu festivaluri, focuri de tabără și ritualuri. Evenimentul astronomic este același, dar semnificația variază.

Solstițiul nu este cea mai fierbinte zi a anului, nici măcar în emisfera înclinată spre Soare. Oceanele și atmosfera au nevoie de timp pentru a se încălzi, așa că cele mai calde zile vin de obicei cu o lună sau două mai târziu. Întârzierea este motivul pentru care anotimpurile par a fi întârziate.