Endogamia este regula conform căreia căsătoria trebuie să aibă loc în cadrul unui anumit grup social. Grupul poate fi o castă, o comunitate religioasă, o clasă socială sau o populație lingvistică. Regula nu înseamnă că toată lumea se căsătorește cu o rudă apropiată. Înseamnă că numărul de parteneri acceptabili este limitat. Sistemul de caste din India este un exemplu binecunoscut, dar endogamia apare în multe societăți, de la regalitatea europeană la minoritățile religioase din Orientul Mijlociu.

Endogamia păstrează granițele. Ea menține proprietatea, statutul și cunoștințele rituale în cadrul unui grup definit. De asemenea, poate concentra tulburări genetice, motiv pentru care cercetătorii medicali studiază îndeaproape populațiile endogame. Regula este adesea întărită de obiceiuri, lege religioasă și presiunea familială. Încălcarea ei poate atrage sancțiuni, de la bârfe la ostracizare.

Forme comune

• Endogamie de castă, ca în unele părți ale Asiei de Sud.
• Endogamia religioasă în rândul credințelor minoritare.
• Endogamie de clasă între elite sau familii de proprietari de pământ.
• Endogamie locală, căsătoria în cadrul unui sat sau al unei regiuni.

Endogamia este imaginea în oglindă a exogamiei. Majoritatea societăților combină ambele, impunând căsătoria în afara familiei, dar în interiorul grupului.