Animismul este credința că obiectele și fenomenele naturale posedă suflete. Este credința că animalele, plantele, rocile, râurile și vremea au esență spirituală. Termenul provine din latinescul anima, care înseamnă suflet. A fost inventat de antropologul EB Tylor în 1871. El îl considera cea mai veche formă de religie. Se găsește în culturile indigene din întreaga lume.

Animismul nu este o singură religie. Este o viziune asupra lumii. Vede lumea ca fiind vie. Vede spirite în orice. Vede oamenii ca parte a naturii, nu deasupra ei. Subliniază respectul pentru lumea naturală. Subliniază reciprocitatea. Pune accent pe ritual. Este adesea practicat alături de alte religii. O persoană poate fi creștină și animistă. O persoană poate fi budistă și animistă. Este o modalitate de a te raporta la lume.

Credințe și practici animiste

• Spiritele locuiesc în copaci, râuri și munți.
• Animalele au suflet și libertate de acțiune.
• Ritualurile onorează și liniștesc spiritele.
• Șamanii mediază între oameni și spirite.
• Natura este sacră, nu o resursă.

Animismul este adesea înțeles greșit. Nu este primitiv. Nu este superstiție. Este o viziune sofisticată asupra lumii. Vede conexiuni pe care societatea modernă le ignoră. Vede sacrul în cotidian. Vede persoana în copac. Vede spiritul în râu. Contestă ideea că doar oamenii au valoare. Contestă ideea că natura este materie moartă. Îndeamnă la umilință. Îndeamnă la respect. Îndeamnă la grijă. Animismul este o reamintire că nu suntem singuri. Împărtășim lumea cu spiritele. Împărtășim lumea cu alte ființe. Facem parte dintr-un întreg mai mare. Acesta este un adevăr care merită ținut minte. Într-o perioadă de criză ecologică, animismul are ceva de învățat. Lumea este vie. Tratează-o așa.