Controlul dăunătorilor este practica de menținere a organismelor dăunătoare sub nivelul la care acestea provoacă pagube economice. Nu este același lucru cu eradicarea. În majoritatea sistemelor agricole, scopul este gestionarea, nu eliminarea.

Metodele se împart în patru mari categorii. Metodele de control cultural modifică mediul: rotația culturilor, igiena, soiurile rezistente, datele de plantare. Metodele de control mecanice utilizează forța fizică: aratul solului, cositul, capcanele, culesul manual și barierele. Metodele de control biologic utilizează organisme vii: prădători, parazitoizi și agenți patogeni. Metodele de control chimic utilizează pesticide, ideal ca ultimă soluție și alese pentru a minimiza daunele aduse speciilor benefice. Managementul integrat al dăunătorilor combină toate cele patru, ghidate de monitorizare.

Cum arată un control eficient

• Cercetați terenurile în mod regulat și înregistrați ceea ce găsiți
• Cunoașterea pragului economic pentru fiecare dăunător
• Acționând din timp, înainte ca populațiile să explodeze
• Metode de rotație pentru ca dăunătorii să nu se adapteze

Controlul dăunătorilor este o țintă în mișcare. Insectele dezvoltă rezistență, apar specii noi, iar reglementările se schimbă. Fermele care rămân în frunte sunt cele care urmăresc cu atenție și își modifică abordarea.