Un apeduct este un canal, o conductă sau o structură asemănătoare unui pod, construită pentru a transporta apa pe distanțe lungi, de obicei de la o sursă la o așezare sau o zonă agricolă. Cuvântul derivă din latinescul aquaeductus, din aqua („apă”) și ducere („a conduce”). Apeductele romane antice, construite începând cu secolul al IV-lea î.Hr., sunt cele mai faimoase exemple; unsprezece apeducte au alimentat Roma în perioada sa de vârf, livrând aproximativ un milion de metri cubi pe zi prin canale alimentate gravitațional, căptușite cu ciment impermeabil. Multe secțiuni curgeau subteran, în timp ce arcadele supraterane, cum ar fi Pont du Gard din Franța și Apeductul din Segovia din Spania, rămân emblematice. Sisteme similare au existat în Egiptul antic, Asiria, Grecia, India și China. În agricultură, apeductele irigau din punct de vedere istoric câmpurile și aprovizionau animalele; echivalentele moderne includ canale de beton, conducte și proiecte de transfer de apă la scară largă, cum ar fi sistemul de apeducte din California. Apeductele contemporane se confruntă cu provocări legate de scurgeri, evaporare și impact ecologic asupra râurilor sursă, ceea ce a dus la inovații precum canalele acoperite și rețelele de distribuție prin picurare.