Ține ușa persoanei din spatele tău. Spune „te rog” și „mulțumesc”. Mestecă cu gura închisă. Obiceiurile sunt norme obișnuite de comportament cotidian. Nu sunt încărcate moral precum moravurile, iar încălcarea lor nu aduce pedepse severe. S-ar putea să te privești urât. S-ar putea să-ți faci o reputație de nepoliticos. Dar nu vei merge la închisoare.

William Graham Sumner a introdus termenul în 1906. El a pus în contrast obiceiurile populare cu moravurile (norme morale puternice) și legile (norme codificate). Obiceiurile populare ung roțile interacțiunii sociale. Acestea variază în funcție de cultură: în unele locuri, a sorbi supă este politicos. În altele, este jignitor.

Exemple

• Strângerea mâinii sau plecăciunea la salut
• Purtarea de haine în public
• Formarea unei cozi pentru autobuz
• Folosirea tacâmurilor sau a bețișoarelor
• Acoperirea gurii atunci când tușești

Obiceiurile populare nu sunt banale. Ele fac viața de zi cu zi previzibilă. Atunci când se epuizează, interacțiunea socială devine stângace și ineficientă. Dar se și schimbă. Ceea ce a fost odată un obicei popular poate deveni o lege sau poate dispărea în memorie.