Un senzor cu ultrasunete măsoară distanța cu ajutorul sunetului. Emite un impuls de înaltă frecvență, așteaptă ecoul și cronometrește distanța dus-întors. Împărțiți la viteza sunetului și împărțiți la doi și obțineți distanța. Senzorii cu ultrasunete funcționează în aer, apă și unele solide. Sunt ieftini, robuști și nu sunt afectați de lumină.

Tehnologia este similară cu cea a sonarului. Un traductor generează pulsul și recepționează ecoul. Frecvența este peste auzul uman, de obicei 40 kHz. Senzorul emite un semnal proporțional cu distanța. Unii senzori au traductoare separate de transmisie și recepție. Alții folosesc un singur traductor care comută între moduri.

Caracteristicile senzorului cu ultrasunete

• Rază de acțiune: de la câțiva centimetri până la câțiva metri.
• Lățimea fasciculului: largă, ceea ce limitează rezoluția unghiulară.
• Rată de actualizare: mai lentă decât cea cu infraroșu sau lidar.
• Influențat de temperatură, umiditate și vânt.
• Slabă la detectarea obiectelor moi, înclinate sau mici.

Senzorii cu ultrasunete sunt obișnuiți la roboții mobili pentru detectarea obstacolelor. Sunt ieftini și fiabili în mediile interioare. Un aspirator robot folosește senzori cu ultrasunete pentru a evita scările și pereții. O mașină îi folosește pentru asistența la parcare. Fasciculul larg este atât un avantaj, cât și un dezavantaj. Detectează obstacole pe o suprafață largă, dar nu poate spune exact unde se află obstacolul. Acest lucru îl face bun pentru opririle de siguranță, dar slab pentru cartografiere. Senzorii cu ultrasunete sunt adesea asociați cu infraroșu sau lidar. Senzorul infraroșu oferă un fascicul îngust pentru o detectare precisă. Senzorul cu ultrasunete oferă un fascicul larg pentru siguranță. Împreună, acoperă mai mult teren decât oricare dintre ei individual.