Excesul de încredere este tendința de a fi mai încrezător în propriile judecăți și abilități decât este justificat de acuratețe. Oamenii știu adesea mai puțin sau au performanțe mai slabe decât cred.

Această eroare apare în estimările cunoștințelor, predicțiile evenimentelor viitoare și evaluările abilităților personale. Studenții supraestimează cât de bine se vor descurca la examene; profesioniștii supraestimează acuratețea previziunilor lor. Studiile de calibrare le cer oamenilor să își exprime încrederea și apoi să compare această încredere cu corectitudinea reală; diferența este adesea mare. Excesul de încredere este alimentat de disponibilitatea motivelor care susțin punctul de vedere al cuiva, de incapacitatea de a lua în considerare posibilități alternative și de simpla dorință de a se considera competent.

Încrederea moderată poate fi utilă; încrederea excesivă duce la o planificare deficitară, asumarea excesivă de riscuri și rezistență la feedback-ul corectiv. Tehnicile care reduc prejudecățile includ luarea în considerare a contrariului, căutarea de dovezi care infirmă și urmărirea acurateței predicțiilor anterioare.

A te simți sigur nu este același lucru cu a avea dreptate. Excesul de încredere este prăpastia sistematică dintre cele două.