Focalizarea este ajustarea obiectivului pentru a face subiectul să pară clar. Când razele de lumină de la subiect converg precis către senzor, imaginea este focalizată. Când converg în fața sau în spatele senzorului, imaginea este neclară. Focalizarea poate fi ajustată manual, prin rotirea unui inel de pe obiectiv, sau automat, prin sistemul de focalizare automată al camerei. Ambele își au locul. Focalizarea automată este rapidă și precisă în majoritatea situațiilor. Focalizarea manuală este precisă și fiabilă atunci când focalizarea automată are dificultăți, cum ar fi în lumină slabă sau când se fotografiază prin sticlă.

Focalizarea nu este doar o setare tehnică. Este o alegere creativă. Alegerea asupra a ceea ce se focalizează decide la ce se uită prima dată privitorul. Într-un portret, ochii sunt de obicei punctul de focalizare. Într-un peisaj, distanța hiperfocală menține totul, de la un anumit punct până la infinit, acceptabil de clar. În macrofotografie, focalizarea este critică, iar adâncimea de câmp este extrem de subțire. Atenționarea focalizării, mărirea focalizării și asistența la focalizare sunt instrumente care ajută utilizatorii care utilizează focalizarea manuală. Focalizarea este, de asemenea, un verb. A focaliza înseamnă a direcționa atenția, iar asta face fotograful cu obiectivul.

Tehnici de focalizare

• Focalizare automată. Camera ajustează automat obiectivul.
• Focalizare manuală. Fotograful ajustează obiectivul manual.
• Focalizare cu butonul Înapoi. Separă focalizarea de butonul declanșator.
• Distanță hiperfocală. Punct de focalizare care maximizează profunzimea câmpului.

Focalizarea nu este același lucru cu claritatea. Un obiectiv poate fi ascuțit, dar nefocalizat. Un obiectiv poate fi focalizat, dar neclar. Ambele contează, dar sunt lucruri diferite.