Un viciu este o greșeală morală sau un obicei prost. Este opusul virtuții. Aristotel a tratat viciul ca pe o trăsătură de caracter care duce la acțiuni rele. Nu este doar un singur act greșit. Este o dispoziție, o tendință de a acționa în anumite moduri. Lașitatea, lăcomia și cruzimea sunt vicii. Ele sunt dobândite prin obicei, la fel ca și virtuțile. Aristotel a susținut că virtutea este o cale de mijloc între două extreme, iar viciul este excesul sau deficiența. Curajul este calea de mijloc dintre lașitate și imprudență. Generozitatea este calea de mijloc dintre zgârcenie și extravaganță. Viciul nu este același lucru cu păcatul, deși cele două se suprapun. Păcatul este un concept teologic. Viciul este unul etic.

Filosofii au clasificat viciile în moduri diferite. Cele șapte păcate capitale: mândria, lăcomia, pofta, invidia, lăcomia, mânia și lenea, sunt o listă creștină. Tradiția budistă identifică cele trei otrăvuri: lăcomia, ura și iluzia. Psihologia modernă studiază viciile ca defecte de caracter sau tulburări de personalitate. Viciul nu este doar o chestiune individuală. Structurile sociale pot încuraja viciul. O cultură a lăcomiei poate produce oameni lacomi. O cultură a violenței poate produce oameni violenți. Etica virtuții se întreabă cum putem cultiva un caracter bun și evita viciul. Este o chestiune de educație, obicei și mediu social.

Exemple de viciu

• Lașitate.
• Lăcomie.
• Cruzitate.
• Sloth.

Viciul nu este același lucru cu slăbiciunea. Slăbiciunea este o lipsă de putere. Viciul este o înclinație fermă spre rău.