Când vânturile sau curenții împing apa de suprafață departe de o coastă sau de o regiune de divergență, apa mai adâncă se ridică pentru a o înlocui. Această mișcare ascendentă se numește upwelling. Apa care se ridică este de obicei mai rece și mai bogată în nutrienți decât apa de suprafață pe care o înlocuiește.

Upwelling-ul costier de-a lungul limitelor oceanice estice susține unele dintre cele mai productive zone de pescuit din lume, alimentând o creștere intensă a fitoplanctonului. Upwelling-ul ecuatorial contribuie la bogăția biologică a Pacificului tropical și a Atlanticului. Upwelling-ul aduce, de asemenea, apă cu conținut scăzut de oxigen și pH scăzut pe platforma continentală, creând provocări fiziologice pentru unele organisme.

Intensitatea upwelling-ului variază în funcție de vânt; schimbările sezoniere și interanuale, inclusiv cele legate de El Niño, afectează puternic productivitatea și abundența peștilor. Sateliții detectează upwelling-ul prin intermediul temperaturii suprafeței mării și al anomaliilor de culoare ale oceanului. Modelele climatice proiectează posibile modificări ale intensității și sezonalității upwelling-ului pe măsură ce circulația atmosferică se schimbă.

• Ridicarea apei adânci la suprafață
• Furnizează nutrienți care stimulează productivitatea
• Sprijină principalele activități de pescuit costier
• Sensibil la vânt și la variabilitatea climatică