Valurile generate de furtuni îndepărtate pot călători mii de kilometri peste ocean sub formă de ondulații lungi și regulate, cunoscute sub numele de hole. Spre deosebire de undele locale de vânt, hole-ul are o perioadă mai lungă și un aspect mai lin și poate ajunge chiar și atunci când vântul local este calm.

Pe măsură ce valurile părăsesc furtuna care le-a creat, componentele mai scurte se disipează sau rămân în urmă, lăsând valurile mai lungi și mai rapide să se propage sub formă de umflătură. Hula transportă energie prin bazine oceanice întregi și o livrează către coastele îndepărtate sub formă de valuri. Surferii și inginerii de coastă acordă o atenție deosebită prognozelor de umflătură, deoarece înălțimea, perioada și direcția valurilor determină calitatea spargerii și impactul costier.

Altimetrele satelitare și balizele de unde măsoară înălțimea și perioada umflăturii. Modelele numerice ale undelor urmăresc generarea, propagarea și disiparea umflăturii pe oceanul global. Pe unele plaje, sosirea umflăturii de lungă durată provenite de la o furtună cu câteva zile înainte și la mii de kilometri distanță este un fenomen regulat.

O zi calmă și însorită poate aduce totuși valuri puternice atunci când holetele îndepărtate ajung la țărm.