Densitatea apei de mare este masa conținută într-o unitate de volum și este controlată în principal de temperatură și salinitate, cu un efect mai mic din partea presiunii. Apa rece și sărată este mai densă decât apa caldă și dulce. Chiar și mici diferențe de densitate, de ordinul zecimilor de kilogram pe metru cub, sunt suficiente pentru a stimula circulația la scară largă a oceanului.

Oceanografii calculează densitatea din măsurători precise ale temperaturii, salinității și presiunii folosind ecuații de stare acceptate la nivel internațional. Suprafețele de densitate, mai degrabă decât suprafețele de adâncime, reprezintă cadrul natural pentru înțelegerea modului în care masele de apă se mișcă și se amestecă. Stratificarea verticală a densității determină cât de ușor poate fi amestecată coloana de apă de vânturi sau de unde interne.

În regiunile polare, răcirea și formarea gheții cresc densitatea până când apa se scufundă. În zonele subtropicale, evaporarea crește salinitatea și densitatea la suprafață. Aceste modificări regionale ale densității alimentează în cele din urmă circulația termohalină globală. Prin urmare, determinarea precisă a densității este esențială atât pentru studiile observaționale, cât și pentru cele de modelare a oceanului.

O diferență de densitate de doar o parte la o mie poate separa mase distincte de apă care rămân distincte timp de decenii.