Codificarea este procesul de conversie a informațiilor primite într-o formă pe care sistemul de memorie o poate stoca. Fără codificare, nu există nimic de recuperat ulterior.

Informațiile pot fi codificate în mai multe moduri. Codificarea vizuală surprinde imagini; codificarea acustică surprinde sunetul; codificarea semantică surprinde sensul. Codificarea mai profundă și mai elaborată - legarea de materiale noi de cunoștințe existente, formarea de imagini mentale sau generarea de exemple - produce urme mai durabile decât procesarea superficială a caracteristicilor de suprafață. Atenția este paznicul: informațiile nesupravegheate sunt rareori codificate cu suficientă putere pentru a supraviețui.

Codificarea nu este un eveniment singular. Înregistrarea inițială este urmată de consolidare, timp în care urma este stabilizată și integrată cu rețelele existente, adesea în timpul somnului. Interferența, stresul și atenția divizată pot afecta codificarea chiar și atunci când persoana intenționează să învețe. Tehnici precum practica spațiată, practica de recuperare și interogarea elaborativă îmbunătățesc calitatea codificării și, prin urmare, a rechemării ulterioare.

Eșecurile de memorie sunt adesea eșecuri de codificare. Informația nu a fost niciodată scrisă în mod clar.