Un diminuendo este o scădere treptată a intensității sunetului. Partitura o marchează cu un ac de păr care se închide spre dreapta sau cu cuvântul diminuendo sau decrescendo. Interpreții reduc presiunea aerului, a arcului sau a ciocanului pe intervalul indicat, astfel încât sunetul să se estompeze uniform.

Diminuendo-urile creează un sentiment de relaxare, distanță sau închidere. Un diminuendo lung poate dizolva o frază în tăcere; unul scurt poate înmuia un accent sau poate pregăti un nou nivel dinamic. Efectul depinde de un control atent, astfel încât tonul să rămână centrat chiar și atunci când volumul scade.

Ansamblurile trebuie să se reducă la un loc. Dacă o secțiune rămâne mai puternică decât celelalte, echilibrul se prăbușește. Compozitorii plasează diminuendo-uri în puncte structurale sau pentru a modela linii expresive. Interpreții adesea zăbovesc puțin asupra notelor finale moi pentru a accentua senzația de sosire.

Stăpânirea diminuendo-ului este la fel de importantă ca stăpânirea crescendo-ului pentru contrast dinamic.