Realismul magic este un mod literar în care elemente fantastice sau magice apar într-un cadru altfel realist și sunt tratate ca fiind obișnuite de către personaje și vocea narativă. Supranaturalul este țesut în viața de zi cu zi fără explicații sau uimire.

Acest mod este puternic asociat cu scriitori latino-americani precum Gabriel García Márquez, a cărui poezie „O sută de ani de singurătate” este un exemplu central, însă a apărut în multe culturi. Fantomele, miracolele sau evenimentele imposibile apar alături de realități sociale și politice recognoscibile. Efectul nu este crearea unei lumi fantastice separate, ci revelarea unei realități în care minunatul este deja prezent.

Realismul magic are adesea o greutate politică sau culturală, contestând versiunile oficiale ale istoriei sau dând formă unor moduri de a vedea pe care discursurile coloniale sau raționaliste le-au suprimat. Se deosebește de fantezia pură prin insistența sa asupra texturii lumii reale și de suprarealism prin calmul său narativ. Cititorul este rugat să accepte extraordinarul ca parte a structurii obișnuitului.

Când imposibilul se întâmplă într-o lume aparent reală și nimeni din poveste nu îl găsește ciudat, modul de acțiune este realismul magic.