Acțiunea descendentă este secvența de evenimente care urmează punctului culminant și duce spre rezoluție. Conflictul intens a atins punctul culminant; acum se desfășoară consecințele.

În acțiunea descendentă, firele libere încep să fie legate, implicațiile punctului culminant devin clare, iar povestea trece de la criză către o nouă stabilitate - sau către o recunoaștere finală a faptului că stabilitatea este imposibilă. Ritmul încetinește adesea în raport cu acțiunea ascendentă și punctul culminant. Cititorii sau spectatorii procesează ceea ce s-a întâmplat și se pregătesc pentru deznodământ.

Dacă acțiunea descendentă este prea prelungită, narațiunea poate pierde energie; dacă este prea abruptă, punctul culminant poate părea nemeritat, iar rezoluția nesatisfăcătoare. Lungimea și tonul acesteia depind de gen și de viața emoțională de apoi a conflictului central. În unele opere moderne, acțiunea descendentă este minimă, povestea terminându-se aproape în momentul punctului culminant.

Porțiunea poveștii care tratează urmările confruntării decisive este acțiunea de cădere.