Epistrofa este repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la sfârșitul unor propoziții sau clauze succesive. Este echivalentul anaforei, care se repetă la început.

„Când eram copil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil, gândeam ca un copil” folosește epistrofa pentru a sublinia ideea. „Guvernul poporului, de către popor, pentru popor” al lui Lincoln combină ambele metode. Finalul repetat creează un sentiment de încheiere și forță cumulativă; fiecare variație precedentă este reluată de sintagma care revine.

Epistrofa funcționează bine în oratorie și în proza ​​care aspiră la putere ritmică. Poate părea greoaie dacă este utilizată excesiv, însă în contextul potrivit conferă unui pasaj autoritatea unui refren. Poeții și scriitorii de discursuri o folosesc atunci când vor ca ultimul cuvânt al fiecărei unități să sune ca un clopot.

Când propozițiile succesive aterizează pe aceleași cuvinte de încheiere, modelul este epistrofa.