Imigrația este mișcarea indivizilor într-o populație sau o zonă. Este echivalentul emigrației. Când oamenii se mută dintr-o țară în alta, ei sunt emigranți din locul din care au plecat și imigranți în locul în care ajung. Imigrația mărește populația. De asemenea, îi modifică compoziția, aducând noi limbi, competențe și practici culturale. Demografii urmăresc imigrația deoarece aceasta afectează dimensiunea populației, piețele muncii și structura pe vârste a unei țări.

Oamenii imigrează din mai multe motive. Locurile de muncă, siguranța, reunificarea familiei, educația și libertatea îi atrag în locuri noi. Războiul, persecuția, sărăcia și dezastrele ecologice îi alungă din cele vechi. Cea mai mare parte a migrației are loc între țări vecine, nu peste oceane. În 2020, Națiunile Unite au estimat că aproximativ 281 de milioane de oameni locuiau în afara țării lor natale, aproximativ 3,6% din populația lumii. Imigrația este adesea controversată. Țările gazdă dezbat câți oameni să admită, cum să-i integreze și ce obligații au față de nou-veniți. Economiștii constată, în general, că imigrația stimulează creșterea economică, deși beneficiile nu sunt întotdeauna împărțite în mod egal.

Categorii comune

• Migranți economici: în căutarea unui loc de muncă și a unor oportunități.
• Refugiați: fug de război sau de persecuție.
• Reîntregirea familiei: alăturarea la rudele deja stabilite.
• Studenți și muncitori calificați: temporari sau permanenți.

Imigrația nu este un fenomen nou. Oamenii s-au mișcat dintotdeauna. Ceea ce s-a schimbat este amploarea, viteza și rolul frontierelor în reglementarea cine le poate traversa.