Mozaicul transformă mici bucăți de piatră, sticlă, ceramică sau scoică într-o imagine mai mare. Bucățile se numesc tessere. Sunt așezate pe un pat de mortar sau adeziv, apoi se cimentează pentru a umple golurile. De la distanță, imaginea se citește clar. De aproape, se rupe în sute de așchii individuale, fiecare plasată manual.

Meșteșugul este străvechi. Podelele romane, pereții bisericilor bizantine și panourile de faianță islamice au folosit mozaicul pentru a rezista traficului pietonal și secolelor de intemperii. Meșterii moderni lucrează la blaturi de masă, pietre de grădină, placaje decorative și panouri mici înrămate. Materialele sunt iertătoare. Faianța spartă, porțelanul vechi și sticla de plajă își găsesc o a doua viață.

Modalități de a fixa teserele

• Metoda directă — piese lipite direct pe suprafața finală
• Metoda indirectă — bucăți aranjate cu fața în jos pe hârtie, apoi transferate
• Dublu indirect — un al doilea strat de hârtie pentru lucrări mari sau complexe

Culoarea rosturilor schimbă totul. Chitul închis la culoare scoate în evidență teselele strălucitoare. Chitul deschis la culoare înmoaie întregul panou și ascunde spațierea inegală. Începătorii grăbesc adesea amplasarea. Cele mai bune mozaicuri recompensează așezarea lentă și deliberată.